Chirurgia refractivă sau cum să scapi de ochelarii de vedere? (I)

Disclaimer: acest post nu este sponsorizat. Toate etapele din acest proces au fost achitate de către mine.

Au trecut 6 luni de la operația de corectare a dioptriilor prin chirurgie refractivă; ochișorii mei au miopie compusă, de aici dioptriile. M-am gândit mult dacă să scriu acest articol și acum mi-am zis că este o experiență care merită spusă, mai ales pentru că această operație are plusuri și minusuri. Dar să setez contextul mai întâi și apoi intru în povestea operației și promit să scriu și câteva impresii postoperatorii.

Prima dată am purtat ochelari la vârsta de 13 ani. Îmi aduc aminte că eram entuziasmată de noua schimbare de look, eram altfel, arătam altfel…ce să mai, aproape că mi se îndeplinea o dorință. Nu cred că la vârsta aceea înțelegeam că am o problemă de vedere și că din acel moment îmi va fi greu să mă descurc fără ochelari. Mi-a plăcut să port ochelari, cu atât mai mult cu cât trebuia să îi am pe ochi în permanență (mai puțin când dormeam :D), însă am ajuns să cred că poate anumite etape din viața mea (în principal adolescența) ar fi avut alt gust fără prezența lor constantă 😉 . În fine, pentru a nu intra acum într-o cu totul altă poveste, pe scurt, ochelarii mi-au fost prieteni de la vârsta de 13 ani până acum 5 luni 😀 Designul, culoarea și tipul de lentilă al ochelarilor au trecut prin diferite etape, la fel ca și mine de altfel…am crescut împreună.

Între timp, lucrurile s-au schimbat și acum nu mai port ochelari. Am ajuns la această „performanță” prin intermediul chirurgiei refractive care a început să ia amploare în România și care reprezintă o metodă la care tot mai multe persoane se gândesc. Am decis acum 2 ani că mi-ar plăcea să renunț la a mai vedea lumea prin ochelari si am recurs la lentile de contact. Din fericire, ochii mei au fost îngăduitori și le-au acceptat bine, fără usturimi, mâncărimi, disconfort. Am întâlnit oameni ai căror ochi nu le-au permis acest confort estetic al lentilelor. După consult oftalmologic, după acordul medicului, după prescripție corespunzătore de dioptrie (fun fact: dioptriile de pe lentilele de contact și dioptriile de pe ochelar sunt diferite; există o diferență de 0.25 dioptrii între numărul de dioptrie de ochelar și cel de lentile și asta pentru că lentila de contact se aplică direct pe ochi spre deosebire de ochelar care presupune o diferență de distanță între lentilă și ochi). De exemplu, dacă ai dioptrie -6.00 la ochelar, atunci ar trebui să ajungi la -5.75 dioptrie la lentila de contact. NU sunt medic oftalmolog bineînțeles, însă cam acestea au fost dioptriile mele și îmi amintesc ce dioptrie am avut la lentilele de contact. Cum ziceam, după ce am parcurs toate etapele de investigații necesare pentru a vedea ce dioptrie ar trebui să port la lentila de contact, după un instructaj bine-făcut cu privire la modul de utilizare al acestora (credeți-mă, impune igienă riguroasă a mâinilor, a ochilor și a lentilelor plus restricții atunci când le porți – nu ai voie să te scarpini la ochi, să pui mâna murdară la ochi, cum aplici machiajul, cum îl dai jos etc) am început să mă bucur de chipul meu spectacles-free 😀. Acest articol ar fi prea lung dacă aș povesti ce înseamnă, din punctul meu de vedere, să porți lentile, însă recunosc că mi-a plăcut muuuult. Am purtat lentilele 1 an și câteva luni, oscilând între ele și ochelar, în funcție de cum simțeam nevoia.

ghgfhgf

O poză de anul trecut când purtam ochelari de vedere 🙂

 

Cum am ajuns să apelez la chirurgia refractivă? Un prieten de familie a făcut operația și așa am aflat frânturi de informație despre această operație. Apoi, am început să mă documentez pe internet și l-am rugat să îmi recomande clinica unde a fost pentru investigații și medicul care l-a operat. Locul unde am început călătoria aceasta este clinica Alcor, medicul care m-a supravegheat este dr. Adina Enãchescu și am fost operată de dr. Petru Călin Tătaru. Încă o dată, toate investigațiile au fost achitate din propriul buzunar, nu doresc să fac publicitate clinicii sau medicilor, însă cred că experiențele de acest gen sunt utile oamenilor care iau în considerare operația sau care s-au întrebat măcar o dată ce variante au la dispoziție pentru problemele de vedere, altele decât ochelarii.

Boon…eu am miopie la ambii ochi, adică nu văd de la distanță, plus astigmatism pe ochiul stâng, adică văd mai greu cu acel ochi comparativ cu văzul meu de pe ochiul drept. La ochiul drept am avut dioptrie -5.50 și la ochiul stâng am avut dioptrie -5.75 plus cilindru pentru astigmatism. Cu alte cuvinte, îmi era dificil să mă descurc fără ochelari sau fără lentile de contact. Ochii cu diopotrii atât de mari nu-ți permit luxul să porți ochelarii doar când citești sau folosești calculatorul. Dimpotrivă, atunci când aveam activități de acest fel, mă descurcam fără probleme cu văzul de aproape, deci fără ochelari. Prima dată am fost în clinica Alcor hotărâtă să trec printr-un consult oftalmologic și la finalul lui să stabilim data operației. Mda…nu a ieșit așa cum mi-am propus pentru că sunt mai mulți factori care se iau în considerare pentru această operație, însă cei mai importanți (din experiența mea) sunt stabilitatea dioptriei și grosimea corneei. De ce? Din simplul motiv că în lipsa stabilității dioptriilor, acestea vor contiua să crească și efectul operației nu va fi cel dorit și corneea trebuie să fie suficient de groasă încât să permită tăierea din ea. Din fericire, corneea era în parametrii medicali  (yuhu), însă dioptriile nu erau stabile. Comparând rezultatele dioptriilor din anul precedent cu cele  de la primul consult oftamologic de la clinică, reieșea faptul că dioptriile mele sunt încă într-o frumoasă creștere 🙁 Nu a fost vestea pe care mi-am dorit să o aud la acel moment, dar acesta a fost începutul pregătirii pentru operație. Și voi povesti totul despre operație în următorul post fiindcă acest articol a atins parametrii (impuși de mine) referitor la lungimea acestui text 🙂

Foto reprezentativă: https://unsplash.com 

 

No Comments

Leave a Comment