Facebook și planul de rezervă.

Immanuel Kant spunea că omul este întotdeauna scop și niciodată mijloc…măi să fie! Și totuși, există un sâmbure de adevăr…omul este întotdeauna scop pentru SINE…unii îl mai numesc și egoism sau instinct de supraviețuire în societatea secolului XXI când oamenii „se hrănesc” din oameni…adicătelea, din energia lor.

Da, da, da…să lăsăm cinismul să-și spună cuvântul, pentru că uneori ne ține cu capul deasupra apei, fiindcă, până la urmă,  filosofia alături de psihologie sunt una, iar realitatea este un pic…alta. Așa că, ghici ce?!… fiecare este planul de rezervă al cuiva! Păi cum așa?! Eh…uite așa bine și frumos :))

Și apoi, egoismul din noi nu ne lasă să nu avem siguranța unei plase de rezervă pe care să alunecăm în eventualitatea în care nu ne merge sfoară pentru că, totuși, ar fi ideal să nu ne lovim prea tare atunci când vom atinge pământul. Prin urmare, sunt unii care află târziu că apar în agenda telefonică a altora drept „opțiunea 1” sau „opțiunea 2” ori „opțiunea n”.

Nu știu ce e de făcut în momentul când te lovește o astfel de veste (ce să-i faci, nimic nu mai vine cu instrucțiuni acuș), însă de unde privesc eu, reacțiile pot fi următoarele:

  • fie lași vestea să te afecteze exact ca atunci când te lovești cu degetul mic de la picior de mobila din casă și simți că e un pic prea târziu să te mai superi pe tine sau pe mobilă 😀
  • fie alegi să lași ca vestea să nu te afecteze deloc, până la urmă noi alegem ce ne afectează și în ce grad. Poate doar persoanele auto-control freak reușesc asta și atunci cer permisiune să întreb „unde e calitatea umană? ești un roboțel? lasă-mă să-ți pun niște ulei la încheieturi să nu faci gălăgie atunci când mergi” 😛
  • fie faci și tu același lucru…joci același joc, însă îți asumi! Adicătelea, nu te apucă bocitul în pernă și spui că nu ai vrut, că n-ai avut intenții ascunse și bullshit  🙂 Nici tu nu mai botul la asta 😀
  • fie deschizi ochii mai bine data viitoare, închizi sufletul și arunci cheia sau mai bine, pui parolă și o uiți :)) Însă, nici asta nu te scapă uneori…deschisul de ochi, zic 🙂

Așa că, poate de aceea filosofii au știut cum stau treburile în teorie și au zis că n-au ei timp de jocuri puerile în care fiecare ține la orgoliu și la egoism mai ceva ca la ochii din cap 😀 hăhăieli, zâmbăreli, facebookăială, dar na…ne mai gândim…căci…opțiunile abundă 🙂 Cum zice bunică mea: „lac să fie că broaște sunt” :))  Prin urmare,fie joci, fie ești spectator, fie schimbi targetul. „Fie” fiind cuvântul de ordine 🙂

Foto: www.pexels.com

No Comments

Leave a Comment